poezie pe caldură

pleacă de unde trebuie să porți mănuși pe inimă

de unde ți-e scârbă de aerul umezit în suc vociferat,

unde îți cad ochii spre widgetul de vreme din telefon.

am zis asta nu știu cui, de căldură delirez,

cum naiba 37 de grade și vecinu începe să dea cu bormașina,

numa de i s-ar topi cablurile în creier mai dorm eu acum.

pe cărtărescu l-am citit cu miere, îmi aduce zâmbet pe buză ca o barmaniță tânără căutând bacșiș,

dar eminescule, tu eminent eu iminent să mă arunc de pe bloc;

nici nu ai lăsat loc de bună ziua.

într-un târziu ultima bucată de gheață s-a topit din sticlă,

dacă mă ridic acum să o bag în congelator nu mă mai întorc.

da, mă rostogolesc de trei ori peste cap la balcon

și emigrez în țările reci.