perle din inimă

îți dezgrop inima ca semințe de rodie sub jet de apă rece,

o mușc ca o leoaică sfârtecând un pui de antilopă,

dinți ca stalactite seamănă în coronare fâșii de roz pe straturile unui tort de zmeură,

în ventriculi și atrii-mi plantez buzele să-ți-nfulec în săruturi

fiecare celulă din miocard și endocard, dulci bomboane ieftine ce le dai de ziua ta la gimnazială,

spasmodic beau simfonie de puls și semnale electrice,

p, q, r, s, t îmbibă receptorii gustativi în ulei și-nhibă sârmă de neuroni lungi și grei.

mai adânc în ecou de tahicardie limba-mi ca unui furnicar cotrobăie

perle dulci și rugoase prinde și desprinde din sufletul întins pe pătura de picnic,

lacom să le-nhaț, să le șlefuiesc cu saliva între dinți ca supă de cristale pe spinarea unui arici,

lacom să aprind o văpaie de speranță în protonii și neutronii și electronii și quarcurile sufletului tău,

lacom să restitui în tine un magnet nuclear, prins cu aracet, rulând la viteza luminii,

lacom să te cuprind după în brațe și să resimt freamătul dorului piept la piept cu tine.

Previous
Previous

dorul

Next
Next

metrou