metrou

lasă-mă doamne să-mi storcească metroul fierea din artere,

ochii să-mi pocnească ca giuvaierele de pe verighetele de la amanet iar

prin tunelul înțepat de diamante arse să-mi lăpăi saliva uscată ca laptele de iapă.

la Eroilor nu mai coboara nici-un erou de mult, numai

dame botoxate și valeți în carou de ecou prin cavou de metrou,

unde scaune scorojite îngână liturghia iar tablele emailate

mărșăluiesc în sincron cu infanteria

și "urmează stația Izvor" urlă batalion angelic în cor

și șinele bătrâne lovite-n moloz de Ceașescu însuși

se feresc de spectatori și refuză semnătura lui dânsu

iar tapițerie stil Picasso de oameni disproporționati sunt iluminați și ordonați

să coboare rând pe rând ca să n-apuc să prind un gând

până mă-nec în vârfuri de păr roșcat și maiouri albe ruginite la subraț.