dorul

stăteam întins iar spatele meu gol se contopea în pieptul tău alb de rostogol,

la geam curgeau norii ca bărcuțele de hârtie reciclată ce se îneacă în doar câteva secunde,

dealurile sfetnice îmbălsămau strada republicii dar nu ajungeau la apartamentul nostru de la etajul 4,

atmosfera mă sigila în zăpușeală și prin glande pierdeam litri de mescal,

dar nu mai dorm acum cum dormeam cu tine, nu mă mai îngrop în pielea ta, doar în rime.