plimbare în campus

clipiri în ochi purtate pe aripa unei secunde

vei resimți oare mâine momentul așa cum îl știi azi?

te plimbi pe unde și pe când nici-un suflet nu ar trebui să fie

și nu e.

fiecare loc e un memento al regretelor tale multe

și fiecare pas e un memento nou.

doar frigul te va purta în casă acum

pui pierdut de mamă.

privești stelele și nu ai cu cine să împărtășesti

patetice cunoștinte astronomice

și-n miază zi urli că cerul ne e dat de cucerit

iar acum rămâi înmărmurit de lipsa vreunui sentiment.

cauți în locuri unde știi că nu gasești pe nimeni

un suflu să-ți inspire grai și dor;

pierdut ești, fiule lui prometeu

focul tatălui nu arde în ale tale vene

doar gheață si urzică,

și fum stins în plămâni.

Coriolan, sunt în exil

vorbesc ore-n șir singur

și mi-e deja frică de pierzania ta

când o să-mi iau pastilele.

Coriolan, spina mea tremura și îmi șoptește

să o scot la soarele-oglindit în lună

și doar tunetul unui avion distant

să-mi fie pernă si cunună.