pierdut

am pierdut din mine o bucată-n gară,

roiuri de ciori mă ajută s-o găsesc.

atârn afișe pe stâlpi din metru-n metru

și-mi urlu numele-n noaptea abisală.

uneori îmi prind trecutul lezionat

în picături jucând la parbriz

iar când cobor la timpuri noi aud

porumbeii botezându-mă-n secret:

“filip, filip”.

la cofetăria cartierului geamul e spart, văd cum

din ciob în ciob litere ard

adânc în pielea mea o semnătură,

dar rămâne sub bandaje doar o rană dintr-un trup,

doar melancolie și dezinfectant.