picături

mă apropii ca o furtună de vară,

descriu forme abstracte peste șuvite căzute între noi,

trec marea și alunițe, mă bucur de pedeapsă,

plantez un sărut pe fiecare centimetru pătrat din tine,

o vânătaie pe gât și una pe coapsă.

fur aerul plin de ozon

ca să poți respira doar din mine.

fur aerul scăpat printre buzele-ți mușcate,

mă intoxic, devorez secunde,

maximizez orele cu tine.

e soare acum, dar încă plouă

iar în spate ți-am lăsat greu,

ca un copil furând din iarbă rouă,

o constelație nouă

cu care s-ajungi mereu la brațul meu.