dimineața când ai plecat după două ore de somn

inima îmi galopează ca un câine scos în țarc,

îmi simt coapsa ca un mușchi la măcelar,

goală și amară,

roșie, roșie, roșie pe dinafară.

în spatele orbitei mi se derulează

aceleași imagini ce îmi astupă traheea

ca o frânghie sau ca o linie în nară.

umărul pe care ai dormit îmi pică lent spre abdomen

după fiecare cuvânt.

sunt încordat,

sunt un terorist al vieții lente și frumoase,

detest cu pasiune

"hai la masă"

când mă joc în nisip,

când castele pică și vulturi roiesc plaja

după cununa mea de stele.