09.07.24

stau pe aceleași scaune albastre care îmi cuibăresc spatele ca pari de lemn.

am la mine o sticlă de apă cu un bebeluș pe etichetă și mă rog să dea drumul la aerul condiționat.

sunt aproape singur în vagon, și deja simt că nu mai sunt eu.

am aflat recent că limba poate simți textura oricărui obiect pe care nu l-ai atins vreodată.

am aflat recent diferența dintre depersonalizare și derealizare.

am aflat recent că oamenii vor să citeasca sentimente puternice și vulnerabile, să muște sufletul autorului.

mă simt mic și pe lângă, ca la masa de crăciun a adulților.

mă gândesc la ceva profund și artistic dar uit să îl pun pe hârtie și am pierdut un amor blând.

vreau să fiu înțeles și acceptat dar nu sunt dispus să vorbesc dacă nu sunt întrebat.

vreau să îmi arunc întreg sufletul ca să surâzi când fac o glumă proastă.

vreau să nu mai încep fiecare pseudovers cu un verb și să nu mă mai prefac că asta e ceva mai mult decât un monolog intern.

nu mă sinucid pentru că știu că totul se va termina cândva oricum.

zâmbesc și visez iar cu ochii deschiși la cum voi călători în noua zeelandă după ce voi prinde curajul să trăiesc.