metamorfoza

dungi negre arse-n câmp bogat de grâu,

șapte perechi de ochi te-nțeapă.

la câteva vieți distantă de casă

plonjezi în frenezie și te izbești de geamurile închise.

calea nimeni nu ți-o deschide,

iți rupi capul de pereți oscilând de la dreapta la stânga

și dansând de la stânga la dreapta și înapoi.

cu mâinile iți cureți lacrimi ca particule de praf,

iar o mângâiere mai suavă ca un ziar trosnindu-ți creierii nu vei primi.

gânganie pierdută de stup,

a aruncat Kafka cu un măr în tine

sau cum ai ajuns cu mine în autobuz?