ghicitoare

sunt textura unui brad născut când n-aveai mamă,

sunt colțul băncii de la școală pe care îl pilești

sau îl conturezi stresată la examen,

sunt foșnetul auzit între urzici și păpădii

când credeai că poposeai singură în luminiș,

sunt în lumina pe care o simți și cu ochii închiși

și sunt în frenezia dimineții după ce ai combinat

antidepresive cu bere și proseco.

sunt freamătul inimii ce bate în podea:

“cioc cioc?”

sunt ciocul corbului ce te privește de pe noptieră

și pata roșie ce a lăsat-o din loc în loc.

sunt în ochii tăi când nu te recunoști

și sunt ce nu știai că ai pierdut

pentru că nu m-ai avut.

ce sunt?

Previous
Previous

a doua jumătate

Next
Next

pearls of grief